SomnLinistit

Importanța primelor 18 luni de viață

Am discutat cu Cătălina Chingaru (consilier parental) despre tipurile de atașament și importanța primelor 18 luni de viață.
„Primele 18 luni din viața fiecărei persoane sunt importante pentru că acum se dezvoltă ATAȘAMENTUL (a NU se confunda cu IUBIREA!) și reprezintă MODELUL DE LEGĂTURĂ EMOȚIONALĂ pe care o persoană o dezvoltă în baza legăturii legăturii emoționale dezvoltate cu mama (sau cu principala persoană de îngrijire).
În această etapă nu poate fi vorba de prea multă atenție sau de “răsfăț”. Din contră! Răspunzând nevoilor copilului ori de câte ori e nevoie, îl asigurăm că va supraviețuit și va menține sentimentul de conexiune cu universul, care reprezintă BAZA viitorului său SENTIMENT DE SIGURANȚĂ ÎN ACEASTĂ LUME. Atât de important este!
Există 4 tipuri de atașament identificate de specialiști:
1. Atașament securizant
2.Atașament nesigur-ambivalent
3. Atașament nesigur-evitant
4. Atașament dezorganizat
I. Primul este tipul cel mai sănătos de atașament, am putea spune cel ideal. Desigur că în realitate nu există delimitări așa clare, fiecare persoană putând avea caracteristici din mai multe tipuri de atașament. Însă de cele mai multe ori, unul este predominant. Devenite adulte, persoanele cu un atasament securizant se simt demne de a fi iubite, au încredere în general in oameni și in relații, au o stimă de sine crescută și încredere în forțele proprii, sunt siguri de dragostea partenerului și nu au nevoie de reasigurări permanente. Aceștia devin adulți autonomi.
II. Atașamentul ambivalent “generează” adulți cu frecvente probleme și conflicte în relațiile cu ceilalți. Aceștia vor manifesta comportamente manipulatorii și răutăcioase la adresa celor din jur. Nu sunt siguri de dragostea partenerilor și de aceea cer foarte multe dovezi de afecțiune și apropiere de la partener. Sunt de multe ori percepuți ca fiind sufocanți. Ei sunt foarte geloși și posesivi, doresc să dețină controlul relației și caută să țină partenerul aproape. La nevoie pot recurge chiar la constrângeri și presiuni.
III. Pentru atașamentul evitant avem viitori adulți singuratici, de obicei, care nu au încredere în ceilalți și preferă să nu depindă prea mult de ei. Se tem de relațiile stabile, preferând aventurile, de multe ori ei înșelându-și partenerul. Într-o relație sunt distanți și se despart frecvent. Caută să nu se implice emoțional și evită să-și afișeze sentimentele, ceea ce face ca partenerul să nu știe exact ce simt aceștia.
IV. Atașamentul dezorganizat este caracteristic copiilor institutionalizați. Cu cei cu atașament dezorganizat este dificil de relaționat. Îi văd pe ceilalți ca fiindu-le ostili, iar relațiile impredictibile și amenințătoare. Ei se gândesc că este doar o chestiune de timp până când ceilalți îi vor dezamăgi. Cam acestea ar fi caracteristicile fiecărui tip de atașament. Data viitoare vom vedea ce anume din comportamentul părintelui/îngrijitorului principal a contribuit la aceste rezultate și care sunt nevoile copilului in aceasta etapă.”
Pe Cătălina Chingaru o puteți găsi pe grupul de Facebook: Consiliere parentală